- smičelė
- ×smičẽlė sf. (2) žr. smičius: Smuikelę rankon, smičelę antron – visus darbus pasimetus, reiks suktinį šokti LTR(Zp).
Dictionary of the Lithuanian Language.
Dictionary of the Lithuanian Language.
smicea — SMICEÁ, smicele, s.f. (bot.) Ramură roditoare, specifică mărului şi părului, subţire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toţi mugurii vegetativi; p. gener. mlădiţă, rămurică (ruptă) dintr o plantă sau dintr o arbore. – Probabil lat. *sumicella… … Dicționar Român
smiceá — s. f., art. smiceáua, g. d. art. smicélei; pl. smicéle … Romanian orthography